Acasă »

Recomandarea conferinţei studenţeşti “Tinerii şi sectorul neguvernamental”

Recomandarea conferinţei studenţeşti “Tinerii şi sectorul neguvernamental”

21 noiembrie 2008 mun.Chişinău

Uniunea Juriştilor din Moldova şi Universitatea de Stat din Moldova au organizat la data de 21 noiembrie 2008 conferinţa ştiinţifică cu genericul “Tinerii şi sectorul neguvernamental”. La conferinţă au participat reprezentanţi ai Guvernului, Procuraturii Generale, Curţii Constituţionale, Institutul de Reforme Penale, Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova, Senatul Suprem Studenţesc şi Social din Republica Moldova, profesori din instituţii superioare de învăţămînt, precum şi tineri din diferite organizaţii nonguvernamentale (Uniunea Juriştilor din Moldova, Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului în Moldova, Promo-LEX, Centrul pentru Comunicare Internaţională şi Drepturile Omului, CreDO, Centrul de asistenţă juridică pentru persoanele cu dizabilităţi, Forţa Tinerilor din Moldova, Centrul Tânărului Jurnalist din Moldova, Asociaţia Tinerilor Cercetători din Moldova, Clubul Tinerilor Prim-Miniştri din rîndul Tineretului din Moldova, Institutul de instruire în dezvoltare ”Millenium”).
Scopul conferinţei era evidenţierea stării reale de fapt, a problemelor şi oportunităţilor sectorului neguvernamental din RM.
Obiectivele de bază ale conferinţei au fost:
• Analiza importanţei ONG-urilor pentru societate;
• Evidenţierea situaţiei real existente în ceea ce priveşte activitatea Organizaţiilor Neguvernamentale în R.Moldova;
• Determinarea aportului tinerilor la dezvoltarea sectorului neguvernamental;
• Analiza cardului legislativ intern şi a celui internaţional în ceea ce priveşte activitatea Organizaţiilor Neguvernamentale, şi în special a asociaţiilor obşteşti;
• Accentuarea necesităţii colaborării între ONG şi organele puterii publice ale statului, atât la nivel local, cât şi central;
• Elaborarea unor propuneri şi recomandări pentru depăşirea dificultăţilor cu care se confruntă ONG-urile, precum şi pentru atingerea unor scopuri comune.
Participanţii la conferinţă au făcut o analiză multilaterală a dimensiunilor şi caracteristicilor subiectelor puse în discuţie, evidenţiind multiple probleme, în special, privind cadrul normativ cu privire la tineret şi la asociaţiile obşteşti, necesitatea adoptării legii cu privire la voluntariat, pregătirea profesională a tinerilor şi integrarea lor pe piaţa muncii, portretul tînărului voluntar, asigurarea ONG-urilor cu spaţii pentru sedii şi dezvoltarea serviciilor sociale pentru tineri la nivel local şi naţional.
Astfel, pe parcursul discuţiilor s-a constatat că existenţa unui sector neguvernamental dinamic şi independent reprezintă un exponent esenţial al unei veritabile societăţi democratice. Prin urmare, reglementarea normativă a acestor raporturi sociale este absolut necesară în fiecare stat. Importanţa acestui domeniu a fost marcată de Asambleea Generală a ONU prin declararea anului 2001 „Anul Voluntariatului”. Reglementări normative în acest domeniu au apărut odată cu declararea independenţei R.Moldova. Norme cu privire la sectorul neguvernamental au fost stipulate în diverse acte normative, însă un pas foarte important l-a constituit adoptarea Legii RM cu privire la asociaţiile obşteşti din 17 mai 1996. Prezenta lege reglementează relaţiile sociale legate de realizarea dreptului de asociere al persoanelor şi stabileşte principiile de constituire, înregistrare, desfăşurare şi încetare a activităţii asociaţiilor obşteşti. Dar acest act legislativ, nu cuprinde întreaga sferă de activitate a ONG-urilor, în special în ceea ce priveşte munca de voluntariat. Din acest considerent este necesar de a fi adoptată cât mai curând posibil Legea cu privire la voluntariat, care va completa cadrul normativ existent în domeniu.
Dacă e să vorbim de evoluţia sectorului neguvernamental în Republica Moldova atunci putem spune că acesta a reprodus, în cea mai mare parte, evoluţia ţării noastre după obţinerea independenţei din 1991. Potrivit Studiului sociologic „Dezvoltarea sectorului neguvernamental din Republica Moldova” numărul organizaţiilor neguvernamentale a înregistrat începând cu anul 1992, o creştere în proporţii, însă a cunoscut şi perioade de stagnare şi de reducere. În 2001 au fost fondate cu cca.200 de organizaţii noi mai puţine faţă de anul 2000, iar tendinţa de descreştere s-a păstrat şi în anul 2002. Apoi a fost semnalată din nou o tendinţă de ascensiune, ce se menţine până în anul 2005. De fapt, stagnarea se referă la organizaţiile ce activează la nivel naţional. Pe plan local în această perioadă se observă o înviorare a vieţii asociative, numărul organizaţiilor noi fiind în măsură să compenseze regresul la nivel naţional. Această creştere se datorează în primul rând proiectelor mari de dezvoltare locală cum ar fi Fondul de Investiţii Sociale din Moldova (FISM) şi programele Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). În urma acestor investiţii a fost posibilă crearea unei serii de ONG-uri la iniţiativă APL cu scopul de a evita eventuale dificultăţi în colaborarea cu programele menţionate, contribuind în mod benefic la dezvoltarea sectorului neguvernamental.
În prezent realizarea obiectivelor ONG-urilor din Republica Moldova poate fi studiată sub următoarele aspecte:
• Implicarea ONG-urilor în viaţa socială
• Domeniile prioritare de activitate
• Beneficiarii organizaţiilor neguvernamentale
• Accesul ONG-urilor la resursele informaţionale
• Susţinerea organizaţiilor neguvernamentale de către stat.
Trebuie de menţionat că scopurile şi obiectivele ONG-urilor din Republica Moldova sunt prevăzute şi garantate prin legi şi alte acte normative, însă situaţia de facto este diferită. Respectarea reală a prevederilor legale se lasă aşteptată, ceea ce denotă fragilitatea mecanismelor pentru realizarea literei legii.
Potrivit unui studiu, efectuat de Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, organizaţiile neguvernamentale din Moldova activează în domenii foarte variate. ONG-urile existente astăzi în ţară sunt implicate practic în toate domeniile posibile, însă, analizând situaţia în termeni cantitativi, s-a constatat că aproape jumătate dintre organizaţii lucrează fie în domeniul social, fie în cel al educaţiei.
În linii generale, organizaţiile neguvernamentale din Moldova lucrează pentru toate categoriile de cetăţeni. Totuşi, conform rezultatelor studiului, ONG-urile desfăşoară activităţi orientate cel mai mult spre satisfacerea nevoilor copiilor şi tinerilor (60,3%). Persoanele în etate (bătrâni, pensionari,veterani) şi grupurile profesionale sunt beneficiarii unei proporţii de 17,8% şi, respectiv, 17,0% dintre organizaţii. În serviciul femeilor activează 14,6% dintre ONG-uri. Asociaţiile acordă o atenţie mai mică categoriilor defavorizate. Astfel, doar 4,6% dintre organizaţii lucrează pentru persoanele cu dizabilităţi, 3% – pentru minorităţi şi 2,7% pentru victime. În acelaşi timp, 7,8% dintre organizaţii activează pentru toţi cetăţenii.
Mai puţin evident apare rolul organizaţiilor neguvernamentale în soluţionarea problemelor persoanelor cu disabilităţi. Aceasta se explică prin faptul că persoanele cu disabilităţi, fie că nu sunt informate despre activităţile ONG–urilor, fie că într-adevăr nu se întreprinde nimic în vederea soluţionării problemelor acestora de către aceste instituţii. Practic în toate raioanele activează organizaţii neguvernamentale, însă persoanele cu disabilităţi sunt slab informate despre activitatea acestora, nemaivorbind despre implicarea nevăzătorilor în activităţile ONG-urilor.
În contextul celor mentionate mai sus, totuşi, apare intrebarea: „ Care este caracteristica principală a ONG-urilor în RM” ?
Majoritatea organizaţiilor neguvernamentale au forma organizatorico-juridică de Asociaţie Obştească şi au fost fondate pentru a soluţiona probleme locale şi de nivel naţional. Dacă e sa vorbim de distribuţia geografică a ONG-urilor, atunci acestea sunt concentrate preponderent în mediul urban şi în zona de centru a ţării, aici fiind vorba şi de capitală unde îşi au sediul circa 90% din ONG-urile cu arie de acoperire naţională. Distribuţia neuniformă împiedică realizarea proiectelor mari de importanţă naţională.
Organizaţiile neguvernamentale din Moldova activează în domenii foarte variate. Jumătate din ele lucrează fie în domeniul social, fie în cel al educaţiei. Există însă domenii în care prezenţa ONG-urilor este foarte modestă şi printre acestea se numără integrarea europeană, cultura şi arta, ştiinţa, sportul, sănătatea, drepturile consumatorului şi altele. O problemă majoră este faptul că majoritatea ONG-urilor adoptă o serie de orientări de conjunctură, creându-şi un câmp larg de manevrare pentru a se adapta la mediul de finanţare.
În concluzie putem spune că situaţia sectorului neguvernamental este una satisfăcătoare, însă, ar trebui să se pună mai mult accent pe parteneriate şi colaborări între ONG-urile cu acoperire naţională, tot odată un parteneriat mai viabil între sectorul neguvernamental şi APL în procesul de elaborare, monitorizare şi evaluare a politicelor publice. Totodată ar fi benefică orientarea ONG-urilor spre alte domenii de activitate destul de importante cum ar fi: integrarea europeană, sănătate, protecţia persoanelor cu dizabilităţi, ştiinţă, sport.
Pentru dezvoltarea sectorului organizaţiilor neguvernamentale este în primul rând necesară soluţionarea multiplelor probleme cu care se confruntă acestea. Astfel, putem menţiona că problematica ONG-urilor din Republica Moldova este una complexă, care implică aspecte de ordin juridic, economic şi de altă natură. Prin urmare, în urma discuţiilor şi analizei situaţiei actual existente în sector, am ajuns la concluzia că, actualmente, ONG-urile se confruntă cu următoarele probleme:
• Lipsa unui dialog eficient între APC/APL
• Lipsa unei strategii concrete de realizare a colaborării
• Lipsa unui mecanism de realizare a implementării legislaţiei din domeniul tineretului
• Lipsa unei motivaţii / stimulări reale a APC/APL de a coopera cu sectorul asociativ de tineret
• Lipsa unei prevederi reale în Legea bugetului în privinţa unui buget special alocat sectorului asociativ (necesitatea elaborarii si implementarii legii cu privire la alocarea a 2% catre ONG)
• Insuficienţa de cadre bine pregătite din domeniul tineretului la nivel local care ar putea coordona procesul de realizare a cooperării tinerilor cu APL.
În urma analizei situaţiei real existente, în Republica Moldova şi constatării faptului că organizaţiile neguvernamentale au un aport foarte important în dezvoltarea unei societăţi democratice, dar în acelaşi timp contribuind la edificarea statului de drept, studiind practica şi situaţia sectorului neguvernamental din statele vecine şi din Uniunea Europeană, ţinând cont de aspiraţiile şi năzuinţele statului nostru de a se integra în Uniunea Europeană, dorind de-a aduce un aport propriu în procesul de promovare a Republicii Moldova, Uniunea Juriştilor şi toţi participanţii la conferință vin cu următoarele propuneri, care consideră vor putea fi utile, pentru a îmbunătăţi situaţia în diferite domenii ce ţin de problemele ONG-urilor:
1. Includerea în bugetul de stat a unui buget separate
2. Modificarea Legii tineretului şi armonizarea acesteia cu legislaţia europeană în domeniu, legea dată să conţină prevederi mai concrete cu privire la colaborarea dintre ONG şi APC/APL şi să prevadă un mecanim de realizare a prevederilor, cadru concret de activitate, organe concrete care să coordoneze, organe care să verifice implemntarea legii date, etc.
3. Definitivarea legii cu privire la voluntariat
4. Implicarea organizaţiilor societăţii civile, locale, regionale şi naţionale în activităţi de advocacy pentru influenţarea instituţiilor publice (Parlament, Guvern, APL) în scopul creării mecanismelor de dezvoltare durabilă al organizaţiilor societăţii civile. Acest obiectiv a fost realizat prin organizarea consultărilor publice cu peste 600 de organizaţii neguvernamentale din întreaga ţară, colectarea semnăturilor în susţinerea iniţiativelor legislative în acest domeniu.
5. Crearea unui cadru favorabil pentru dezvoltarea durabilă a organizaţiilor civile prin implicarea acestora în procesul de elaborare a politicilor publice în colaborare cu instituţiile de stat şi cele private. Acest obiectiv este realizat prin organizarea Forumului ONG cu scopul implicării societăţii civile în procesul de luare a deciziilor şi alegerea membrilor în cadrul Consiliului ONG şi a Secretariatului acestuia.
6. Instituirea mecanismelor de control din partea contribuabililor asupra direcționării ulterioare a resurselor financiare din contul celor 2%.
7. Crearea unui ghişeu unic sau a unui centru de către autorităţile statale care ar reprezenta autoritatea guvernamentală în raport cu societatea civilă.
8. Acordarea de spaţiu pentru sediile organizaţiilor neguvernamentale de interes public de către APL.
Reluînd ideile cu privire la cadrul legislative constatăm că existenţa reglementărilor normative reprezintă un factor important pentru dezvoltarea sectorului asociativ şi a activităţii de voluntariat. Astfel, analizînd legislaţia în domeniu a statelor străine (România, Armenia, Australia, Marea Britanie, Canada s.a.) şi ţinînd cont de reglementările normative şi specificul relaţiilor sociale din Republica Moldova considerăm că o lege cu privire la voluntariat ar trebui să trateze următoarele domenii:
1. Determinarea domeniului de aplicare a legii.
2. Definirea subiecţilor care desfăşoară activitatea de voluntariat, precum şi beneficiarilor acestei activităţi.
3. Stabilirea principiilor a activităţii de voluntariat.
4. Determinarea statutului de voluntar.
5. Stabilirea domeniilor in care voluntarii îşi pot desfăşura activitatea.
6. Modalităţile de desfăşurare a activităţii voluntarilor.
7. Determinarea raporturilor juridice dintre voluntar şi organizaţia în care activivează.
8. Condiţiile contractuale şi legale de desfăşurare a activităţii de voluntariat.
9. Raporturile dintre organizaţiile necomerciale care urmăresc beneficial public, în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea voluntarii şi APC şi APL.

Propunere legislativă
În contextul celor menţionate mai sus Uniunea Juriştilor din Moldova, propune următoarele reglementări a unor aspecte cu privire la activitatea de voluntariat în următoarea redacţie:

Art. 1 Prezenta lege reglementează participarea persoanelor fizice la acţiuni de voluntariat organizate de persoane juridice de drept public şi de organizaţiile necomerciale. Prezenta lege nu se răsfrînge asupra activităţii membrilor din partidele politice sau organizaţii social-politice
Argumentare: Activitatea de voluntariat este un exponent al existenţei şi vivacităţii societăţii civile şi la etapa actuala este important de-a acorda a apreciere legislativă acestor relaţii sociale. Existenţa unui cadru legislativ de reglementare a relaţiilor cu privire la activitatea voluntarilor, deja reprezintă un standard manifestat pe plan european şi mondial, fapt confirmat prin adoptarea legii voluntariatului într-un şir de state, cum ar fi Italia, Armenia, Australia, Marea Britania, Canada, Ucraina, România s.a.
Prevederile legii cu privire la voluntariat urmează sa nu reglementeze activitatea membrilor partidelor politice şi organizaţiilor social-politice, deoarece acest domeniu este şi urmează a fi reglementat de legislaţia corespunzătoare.

Art. 2 Activitate de interes public – activitate care este defăşurată în domeniul apărării drepturilor omului, învăţămîntului, dobîndirea şi propagarea cunoştinţelor, ocrotirea sănătăţii, asistenţa socială, cultura, arta, sportul de amatori, lichidarea efectelor calamităţilor naturale, protecţia mediului înconjurător şi alte domenii cu caracter social-util.

Art. 3 Voluntar – este persona fizică care prin efectul legii sau în bază contractului de voluntariat, încheiat cu o persoană de drept public sau cu o organizaţie necomercială, desfăşoară activitate de voluntariat.
Argumentare: Activitatea de voluntariat este desfăşurată doar de către persoana fizică, deoarece activitatea persoanei juridice, în cadrul căreia sau pentru care activează voluntarul, este reglementată de legislaţia corespunzătoare ( Legea cu privire la Asociaţiile Obşteşti s.a.). Activitatea de voluntar poate fi desfăşurată atît în bază de contract cît şi prin efectul legii.

Art. 4 Organizaţia gazdă – este persoana juridică de drept public sau organizaţia necomercială, care administrează activitatea de voluntariat.
Argumentarea: Organizaţia gazdă poate fi doar persoana juridică de drept public sau organizaţia necomercială, deoarece doar acestea urmăresc beneficiul public, dar societatea comercială urmăreşte doar scopuri economice, de profit. Astfel, activitatea de voluntariat urmează a fi desfăşurată doar în activităţi de interes public.

Art. 5 Beneficiar al activităţii de voluntariat poate fi atît terţa persoană cît şi organizaţia gazdă.
Argumentarea: Poate fi considerat beneficiar orice terţă persoană asupra căreia se răsfrîng rezultatele activităţii voluntarului din cadrul organizaţiei gazdă, precum şi organizaţia gazdă.Organizaţia gazdă apare în calitate de beneficiar în cazul în care activitatea voluntară este efectuată pentru organizaţia respectivă.

Art. 6 Activitatea de voluntariat desfăşurată prin efectul legii – acea activitate pe care voluntarul, fiind membru al unei societăţi necomerciale care urmăreşte beneficiul public, desfăşoară activitatea sancţionată sau aprobată de către organele de conducere competente a acestei organizaţii.
Argumentarea: Activitatea de voluntar nu necesită, în mod obligatoriu de-a fi legitimată printr-un contract de voluntariat. Fiind membru al unei organizaţii necomerciale de interes public, persoana fizică beneficiază de statut de voluntar prin efectul legii dacă activează la indicaţia, sancţionarea sau aprobarea organelor de conducere competente ale organizaţiei.
Este necesar de-a acorda acestor persoane statut de voluntar pentru ca ele să beneficieze de protecţia de resbonsabilitate (reglementată de articolele de mai jos).

Art. 7 Activitatea de voluntariat desfăşurată în baza contractului de voluntariat – acea activitate de interes public desfăşurată de către voluntar în baza contractului încheiat cu o persoană juridică de interes public sau cu o organizaţie necomercială.
Argumentarea: Activitatea de voluntariat poate fi desfăşurată în baza contractului de voluntariat. Acest contract poate fi încheiat între persoana fizică (voluntar) şi persoana juridică. În acest caz în calitate de persoane juridice pot apărea atît instituţiile publice şi organizaţiile necomerciale cu scop de interes public (ce urmăresc beneficiu public) cît şi organizaţiile necomerciale cu scop mutual. Conform art.2 alin.4 al legii cu privire la asociaţiile obşteşti nr. 837-XIII din 17.05.1996 “Asociaţiile obşteşti ce urmăresc beneficiul mutual se constituie în vederea satisfacerii intereselor particulare şi corporative ale membrilor acestor asociaţii.”
Notă: Organizaţii ce urmăresc scopul/beneficial mutual pot apărea doar în calitate de beneficiar, şi numai în urma încheierii contractului de voluntariat cu voluntarul.

Art. 8 Persoana fizică care desfăşoară activitate de voluntariat fără încheierea unui contract şi nefiind membru al unei organizaţii necomerciale ce urmăreşte un beneficiu public nu cade sub incidenţa prezentei legi.
Argumentarea: Statutul de voluntar presupune înzestrarea persoanei cu anumite drepturi şi obligaţii specifice. Prin urmare, persoana va beneficia de aceste drepturi şi va îndeplini obligaţiile doar dacă există o dovadă juridică a calităţii acesteea.
Activitatea persoanei care desfăşoară activitate de voluntariat fără încheierea unui contract şi nefiind membru al unei organizaţii necomerciale ce urmăreşte un beneficiu public va fi reglementată de prevederile generale ale dreptului comun.

Art. 9 Desfăşurarea activităţii de voluntariat se bazează pe următoarele principii:
• Participarea la activitatea de voluntariat pe baza consimţămîntului liber exprimat.
• Gratuitatea activităţii de voluntariat.
• Umanism
• Diligenţă
• Conştiinciozitate
• Nediscriminare, atît la încheierea contractului de voluntariat cît şi în procesul de desfăşurare a activităţii.
• Devotament faţă de activitatea desfăşurată.

Art. 10 Gratuitatea activităţii de voluntariat.
1)Voluntarul îşi desfăşoară activitatea în mod gratuit, fără urmărirea cărorva beneficii materiale sau financiare.
2)Gratuitatea activităţii de voluntariat nu interzice primirea unor recompense pentru cheltuielile suportate de către voluntar (transport, diurna etc.), cheltuieli pe care voluntarul nu avea să le suporte nefiind voluntar.

Art. 11 Contractul de voluntariat reprezintă o convenţie cu titlu gratuit ,încheiată între o persoană fizică ,numită voluntar, şi o persoană juridică,denumită instituţia gazdă,în temeiul căreia prima se obligă faţă de a doua să presteze o activitate de interes public fără a obţine contaprestaţie materială.

Argumentare: Astfel putem evidenţia faptul că părţile în contractul de voluntariat sunt:
1.Voluntarul-orice personă care defăşoară activităţi de voluntariat
Volutarul poate fi persoana fizică care are capacitate de exerciţiu.În cazul în care minorul are vîrsta cuprinsă între 14-18 ani va fi necesar acordul părinţilor(art.21 alin.(2) lit.b,Codul civil al RM).(Sunt situaţii cînd am putea admite ca acest contract să fie încheiat şi de un minor care nu a atins vîrsta de 14 ani,în acest caz acordul va fi semnat de catre părinţi).
2.Instituţia gazdă-organizaţia ,persona juridică de drept public sau persoana juridică de drept privat fără scop lucrativ,care administrează activitatea de voluntariat şi care încheie contract de voluntariat.
Obiectul contractului este activitatea de interes publict.

Art. 12 Contractul se încheie în formă scrisă.

Argumentare: Deoarece contractul de voluntariat se supune regulelor de drept civil atunci reiese că acesta poate fi încheiat şi verbal deoarece nu este prevăzută nulitatea în caz de nerespectare a formei.

În Legea voluntariatului a României este stipulat expres că voluntariatul se desfăşoară pe baza unui contract încheiat în formă scrisă,sub sancţiunea nulităţii absolute;iar în legislaţia Armeniei se prevede că contractele de voluntariat se pot încheia şi în fomă orală însă doar pe un termen nu mai mare de 5 zile.

Art. 13 În contract pot fi prevăzute şi alte drepturi şi obligaţii pentru părţi decît cele prevăzute în lege reieşind din activitatea instituţiei care este parte la contract sau din alte circumstanţe. Clauza prin care voluntarul renunţă la anumite drepturi stipulate în lege este nulă.

Argumentare: În general, drepturile şi obligaţiile părţilor trebuie să fie stipulate în lege într-un capitol aparte doarece activitatea de voluntariat se poate desfăşura şi în lipsa unui contract.
În contract însă pot fi prevăzute mai multe drepturi sau obilgaţii specifice reieşind din activitătea instituţiei care este parte la contract sau alte circumstanţe.(De exemplu: “voluntarul va îndeplini conştiincios temele pentru acasă”, “voluntarul nu va utiliza telefonul în scopuri personale”).De asemenea pot fi acordate anumite facilităţi( “de a utiliza bunurile institutiei în scopuri personale într-o anumită zi”).

Art. 14 Contractul de voluntariat trebuie să conţină următoarele prevederi:
a) Drepturile şi obligaţiile părţilor;
b) Descrierea activităţii;
c) Descrierea şi menţionarea valorii bunurilor încredinţate;
d) Termenul sau perioada desfăşurării activităţii de voluntariat;
e) Răspunderea părţilor pentru cauzarea pagubelor;
f) Condiţiile de modificare şi reziliere a contractului;

Argumentare: În legislaţia din domeniu a Australiei este expres prevăzut faptul că termenul contractului nu poate fi mai mare de un an. Credem că nu este necesar ca legea să prevadă un anumit termen pentru contract,totuşi acesta trebuie prevăzut în calitate de condiţie esenţială a contractului, determinarea lui fiind lăsată la discreţia părţilor.

Răspunderea părţilor pentru cauzarea prejudiciilor, modul de încetare a contractului trebuie să fie prevăzute şi în lege, însă prin intermediul normelor dispozitive.

Art. 15 Dacă pe parcursul executării contractului de voluntariat intervine, independent de voinţa părţilor o situaţie de natură să îngreuneze executarea obligaţiilor ce revin voluntarului, contractul va fi renegociat la cererea scrisă a oricărei din părţi. Renegocierea contractului poate avea loc şi prin acordul de voinţă al părţilor.

Art. 16 Încetarea contractului de voluntariat are loc în următoarele situaţii:
o Expirarea temenului contactului;
o Finisarea activităţii pentru realizarea căreia a fost încheiat contractul;
o Acord de voinţă;
o Denunţarea unilaterală -la iniţiativa voluntarului, cu un preaviz de 10 zile,
-la iniţiativa organizaţiei în cazul încălcării condiţiilor contractuale de către voluntar;

Argumentare: Conform legislaţiei Armeniei încetarea contractului de voluntariat are loc în următoarele situaţii:
• Ajungerea la termen
• Acord de voinţă
• Unilateral -la iniţiativa voluntarului(10 zile)
– la iniţiativa organizaţiei (încălcarea condiţiilor contractuale)
În Legea voluntariatului României este prevăzută încetarea unilaterală cu un preaviz de 30 zile cu obligaţia prezentării motivelor.
Această prevedere asigură stabilitate şi siguranţă raporturilor de voluntariat existente.

Art. 17 Răspunderea pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului de voluntariat este supusă regulilor prevăzute de Codul Civil.

Art. 18 Litigiile izvorîte din încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului de voluntariat sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, dacă părţile contractului nu le pot rezolva pe cale amiabilă.

Art. 19 Protecţia de responsabilitate a voluntarului.
1.)Voluntarul nu răspunde pentru prejudiciul cauzat terţei persoane, dacă a activat cu bună-credinţă. În acest caz pentru prejudiciul cauzat răspunde organizaţia gazdă.
2.)Situaţia prevăzută la alin.1 nu va opera în cazul în care voluntarul a acţionat:
• Excedentar scopurilor propuse de către organizaţie;
• Contrar instrucţiunilor organelor de conducere competente a organizaţiei;
• Sub influenţa băuturilor alcoolice, substanţelor narcotice sau psihotrope
3) Prevederile prevăzute la aliniatele 1 şi 2 se aplică numai în cazul cauzării prejudiciului material şi/sau moral. În cazul săvîrşirii de infracţiuni sau contravenţii se aplică prevederile legislaţiei în vigoare.
Argumentarea: Voluntarul îşi desfăşoară activitatea în mod gratuit şi în interesul altor persoane. Astfel, pentru a diminua riscurile voluntarului este necesar de-ai acorda o anumită protecţie. Protecţia constă în transpunerea răspunderii voluntarului asupra organizaţiei. Evident această protecţie operează în limitele unor condiţii (expuse în proiectul articolului).

Art. 20 Autoritatea publică centrală competentă.
1) La nivel central, pe lîngă Guvern, se formează o Comisie pentru cercetare şi elaborare a politicilor şi strategiilor activităţii de voluntariat.
2) Această Comisie se compune din reprezentanţi, în număr egal, numiţi de Guvern şi reprezentanţi aleşi ai organizaţiilor necomerciale (de nivel naţional) ce urmăresc beneficiul public.
3) Reprezentanţii organizaţiilor necomerciale vor fi aleşi (sunt aleşi) la forumul naţional al organizaţiilor necomerciale naţionale, organizat anual (o dată la doi ani) de către Guvern.
4) Comisia îşi desfăşoară activitatea în baza Regulamentului aprobat de Guvern.

Art. 21 Competenţa Comisiei
1) În competenţa Comisiei se includ următoarele atribuţii:
• Evidenţierea problemelor existente cu care se confruntă organizaţiile necomerciale în activitatea lor, precum şi efectuarea propunerilor de depăşire a acestor dificultăţi;
• Elaborarea de programe şi proiecte de activitate de interes naţional, precum şi modul de finanţare a acestora, care urmează a fi realizate de către organizaţiile necomerciale în bază de concurs;
• Colaborarea cu organele publice centrale şi locale în domeniul elaborării şi realizării politicilor de activităţi a organizaţiilor necomerciale;
• Avizarea proiectelor de acte normative ce reglementează activitatea organizaţiilor necomerciale;
• Supravegherea activităţii organizaţiilor necomerciale;
• Depistarea încălcărilor din partea organizaţiilor necomerciale în activitatea acestora;
• Alte atribuţii acordate prin lege sau alte acte normative.

Argumentarea: Activitatea constructivă a sectorului neguvernamental şi implicit a voluntarilor reprezintă o reflectare veridică a unei veritabile societăţi democratice. Pentru vivacitatea acestei activităţi este necesar de format un mecanism real şi viabil, care să susţină şi să contribuie la promovarea continuă a activităţii voluntarilor şi a întregii societăţi civile.
Un astfel de mecanism poate fi format prin constituirea unui organ specializat, la nivel central, care să întrunească reprezentanţi atît ai organelor publice cît şi ai organizaţiilor necomerciale de interes public.
Formarea unei Comisii pentru cercetare şi elaborare a politicilor şi strategiilor activităţii de voluntariat ar duce la consolidarea forţelor statale cu cele ale societăţii civile, şi la posibilitatea realizării mai eficiente a scopurilor generale ale societăţii.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *