Acasă »

Prezentare raportului cu genericul „Executarea obligațiilor”

Vineri, 14 septembrie 2012, în biroul 103 a avut loc prezentarea raportului cu tema: Executarea obligațiilor

Raportor: Albu Victoria, studentă anul III, Facultatea de Drept, USM

Cele mai importante aspecte discutate în cadrul ședinței Consiliului Științific de Tineret a Uniunii Juriștilor din Moldova urmează a fi prezentate în continuare.

Stabilitatea raporturilor obligaţionale în cadrul dreptului civil pot fi asigurate doar prin executarea corespunzătoare a obligaţiilor asumate prin contract. Astfel, instituţia executării obligaţiilor are ca principii de bază: principiul executării în natură a obligaţiilor şi principiul executării corespunzătoare a obligaţiilor.

Executarea în natură a obligaţiei înseamnă executarea prestaţiei înseşi la care s-a obligat debitorul şi nu plata unui echivalent bănesc în locul acesteia.

Executarea corespunzătoare are două forme: executare reală sau directă şi exercitare prin echivalent sau indirectă. Exercitarea reală se mai numeşte şi exercitare directă şi voluntară sau în natură. Contrariu executării directe este executarea indirectă sau prin echivalent. Exercitarea reală sau în natură are loc atunci cînd debitorul realizează anume acele condiţii şi cu acele bunuri care sunt prevăzute direct în contract. Exercitarea directă sau în natură are loc de cele mai multe ori de bună voie prin plată, iar dacă debitorul refuză atunci creditorul poate obţine exercitarea forţată. Exercitarea directă a obligaţiilor cere respectarea anumitor condiţii şi anume: a. în conformitate cu art. 531 CCRM nu se admite refuzul unilateral de a exercita obligaţia şi nici modificarea unilaterală a condiţiilor contractului. b. Exercitarea trebuie să fie făcută în conformitate cu indicaţiile legii sau contractului. c. Părţile sunt obligate să exercite obligaţiile cît mai efectiv, de aceia nu poate fi considerată exercitare corespunzătoare, obligaţia care a fost executată cu cheltuieli foarte mari. Exercitarea indirectă intervine atunci când din anumite motive exercitarea indirectă nu mai este posibilă. în aceste cazuri creditorul pretinde de Ia debitor plata despăgubirilor în scopul reparării prejudiciului pe care le suferit din cauza neexecutării corespunzătoare a obligaţiei. În raporturile juridice de obligaţii bilaterale ambele părţi dispun atît de drepturi reciproce cît şi de obligaţii.

În funcţie de complexitatea participanţilor la raporturile obligaţionale deosebim obligaţii simple şi obligaţii complexe, subiecţii cărora sînt fie un debitor şi mai mulţi creditori, fie un creditor şi mai mulţi debitori, fie mai mulţi debitori şi mai mulţi creditori. În cadrul obligaţiilor complexe deosebim obligaţii divizibile şi solidare.
Obligaţiile facultative şi cele alternative sînt reglementate de Codul Civil în art. 550-555, referindu-se la obiectul executării obligaţiei, consecutivitatea predării bunului, subiectul care poate cere şi alege executarea obligaţiilor respective.
O condiţie necesară pentru a fi considerată executarea obligaţiei conform principiului executării corespunzătoare este executarea în termen, acesta fiind un eveniment viitor şi sigur că se va produce. De asemenea, s-au discutat cazurile în care creditorul poate cere executarea anticipată a contractului, acestea fiind reducerea garanţiilor stabilite anterior, neprezentarea garanţiilor promise şi starea de insolvabilitate a debitorului.

 


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *